Eu sunt



Eu sunt acest razboi pe care il incepem
in fiecare zi
Ne-ndoielnic nu putem fi decat noi insine
chiar daca uneori ne prefacem
ca suntem atat de independenti.
Imrumutand cana de cafea de la vecini
penru a simti dimineata
sarut umarul gol al nisipului
ce ne umple clepsidra.
Eu sunt pacea pe care ti-o aduc
costumata pentru inca o zi
daca vrei razboi,n-ai decat
sa lupti singur.

Acum,noapte buna!

   

Plopii care saruta drumul nu ma lasa
sa-mi aduc alaturi colivia
sarbatoresc plecarea unui alt inceput fastacindu-ma
Ma vei dori uneori
sa-ti aduc mere la masa de seara
jefuind la intamplare livezi .
Daca acum sunt doar o intamplare
accept trifoiul cu patru foi
Masa Tacerii se-ntinde nesfarsita
si acolo unde va bate vantul
negresit plopii ma-nvata
sa iert.
Nu ,nu mai am cuvinte
colivia ma tine inchisa
m-arata tuturor trecatorilor
macar de-as gasi cheia.
Ma vei striga uneori si-atunci
ai vrea sa mori
pentru o singura clipa incaputa
altcandva intre noi.
Acum, noapte buna !

Cum ar fi



Mi-e frig,prin pereti simt cum intra
zapada in avalanse
in loc de bec am ochiul unui lup singuraric
care ma roaga sa-l incalzesc
nu pot sa ma opresc
si-l tin strans la piept.
Am sa adorm si poate aceasta fiinta carnivora
nu se va mai multumi
si maine in locul meu va fi o lupoaica.
Mi-e frig , in bucatarie s-a strecurat un urs
hiberneaza
iarna coabiteaza cu gerul
imi fac un ceai
si desenez o lume perfecta.
Maine neaparat am s-o iau de la capat
crescand atatea animale salbatice
in odaie, cerul sta si se roaga sa-l respir
Cum ar fi sa simt mai mult decat moartea
ce incearca sa ascunda un trup
o promisiune poate fi
aceasta noapte in care
incalzesc stele.

 Si totusi pentru iubire


Si totusi pentru iubire as fi invatat nemurirea
imbracata-n poeme
as fi salvat frunzele de destramare,
vino sa ne inchidem sufletul unul in celalalt
iti voi da pasi sa ma poti insoti,
nu nu ma iscodi, si , mai ales nu-mi spune
ca dragostea a fost inventata de zei
ca o pedeapsa nobila si frumoasa.
Si totusi pentru iubire am crescut mai inalta decat cerul
de pe diminetile mele isi lua culoare raiul
vino sa ne invatam nemurirea
pentru oricand.

Lacrima pe care nu o pot vinde


Toate aceste cuvinte pe care o sa le spun
sunt pentru a ma salva de mine,
cu ingerii nu pot locui,
in casa de peste drum
prea ades drame sunt developate pe pereti
si totusi,
drumurile duc catre tine.
Prea repede am cautat sub brad,
cadourile nu se desfac.
Ca un copil te-am crezut
si pe cerul meu ai desenat
jocul de-a iubirea.
Acum , gata,
 singura salcie de pe mal
isi plimba gandurile pe o barca straina.
Noi, doua lumanari care ard
pe mese vecine
Ca un copil te-am crezut
sunt doar o papusa
pusa la colt.

Certitudine


Singurul porumbel alb din stol
isi frange o aripa ca semn de protest
i  s-a furat cerul intr-o zi
cand n-a bagat de seama
ca inca mai traieste.......
Solitar, mai simte gustul diminetilor necoapte
si frica
 il face intelept.
In ochiul apei ma peticesc din cuvinte
si dau hrana sentimentelor
acest trup
macar de nu ai prinde de veste
ca azi sunt mai mult
porumbelul .

Intr-un colt



Intr-un  colt al cerului meu
sta ratacita  o mana de om
s-ar intinde sa prinda miezul noptii
la o usa straina.
Degetele cuprind o inima intre ele
si pe poteci de stele
se-aude glasul unui izvor
numai noi doi mai tinem cheia de la rai
si ne temem sa deschidem deodata
intepenita poarta.
De-acum e tarziu
si omul bun
si omul rau
au adormit
Pe-o lespede de piatra scriu cuvinte
in chineza,
nu, nu stiu chineza
dar nici pe tine
nu te cunosc si totusi
am impartit raiul.
Hai dormi te rog
am sa incerc sa-ti culeg indoiala
din suflet,
pana dimineata mai e mult.

Paradisul unei nopti


Mi-ai spus atunci ca-n paradis
e loc pentru toti
am fugit repede sa-mi aduc
toate iubirile desperecheate
papusi ce agonizau
cautandu-si haine de gala la Second
De acord mi-am spus
vom fi prieteni acum
si vom recunoaste fiecare papusa de ceara
ce ne-a facut iubiti
cateva secunde in galaxie.
Ce teatru scurt
se lasa cortina si inca nu m-am prefacut
in ce ti-ai dorit.
Paradisul unei nopti
nu poate fi luat de hoti
De acord mi-am spus
vei veni inapoi
Regina ne invita la bal
E SAH MAT
jocul s-a terminat.

Inspir, expir
mi-asez mainile ca intr-o rugaciune
pe trupul ultimei cruci .
Dincolo de perdea e drumul si intr-o senzatie
de foame
sculptez o bucata de paine
ramasa din maine.
Nu am la masa decat tacerea
care infuleca niste sentimente
O ciudata stare de mers pe ape ma cuprinde
ultimul pescar poate doarme demult
in coliba de pe deal
Mi-e dor de oameni
as vrea sa-i observ cum devin ingeri
atunci cand iubesc

sub ciresi infloriti.
Mi-e dor de strigatul uscat
al copacului ce plange
Dincolo de perdea e drumul
pe care voi pleca in curand
Inspir, expir,
un trandafir galben
tremura la geamul noptii.

Drama de a trebui sa minti

Atunci cand nu poti sa spui adevarul minti
si nu mai esti tu
cu fiecare dedublare de personalitate
umbli prin sertarul cu sosete vechi
ale tuturor anotimpurilor
desperecheate.
Cand nu mai esti tu
nici altcineva nu poti deveni
si te trezesti ca faci reverente
in stanga si in dreapta
unor spectatori imaginari
ai dramei tale.
Pe bucatile de cuvinte
smulse dintr-un cub de gheata
asezi nesfarsite
linii ferate
care vin ,care pleaca
ducandu-te spre Sambata de Sus
Intre capite de fan ramase pe deal
nu mai trebuie sa fi perfect.

Parca nu mai sunt


Parca nu mai sunt decat un concert
de aduceri aminte
botezat de pleoapa
si totusi gustul acesta de frunze cazute in san
ma-npietreste.
Un pas,doi,eu mergand cu mainile stranse pe ochi
jucand baba-oarba
si voi cu gustul tradarii
colorandu-mi pasii pentru impiedecare.

Am mers pe tarm pana au obosit stancile sa ma numere
in templu n-au intrat decat literele numelui meu
tarziu, cand am obosit am cersit
o farama de trup altcuiva
sub ridicola umbra.
Mult mai tarziu cand inserarea ma condamna sa traiesc
nu am vrut sa vorbesc decat cu mutii
atunci cand nu intelegi ce ti se spune
nu ti-e teama de cuvinte.

Contemplu ochii tai



Contemplu ochii tai
si parca as vrea sa fiu o mare linistita
pe care intotdeauna
vei avea ragaz
s-o admiri la apus.
Ma-ncurc intre atatea poeme nescrise
tu mi le-ai adus la picioare
M-aplec sa-mi ridic iubirea spre gand
si sufletul
mai sare un rand.
Contemplu ochii tai
si parca as vrea sa fiu nemarginirea
pe care intotdeauna
vei dori s-o posezi
Sarutul singura poarta
pe care Brancusi a cioplit-o pentru noi
ne duce spre zborul a doi
prizonieri.

Inchid ochii si incerc sa ma cuprind in brate
o inserare mi-aduce pasii cantati
ai unui copil singur pe alee.
Degetele rasfirate se uita
cu nesat la genunchiul meu gol
De-as putea sa te urlu disperare
si sa-mi confectionez din stari negative
purgatoriul.
Inchid ochii si incerc sa opresc copilul
el incearca sa fuga spre luna
cu mine cu tot
m-a luat intr-o doara
si-acum nu mai pot
amandoi jucam sotron pe marginea cerului vecin.
Caramele ciudate port in privire
si
imbracata in umbra ultimuluicopac
rastignit peste apa
astept sa-mi creasca soarele direct din piept
Inchid ochii
si astept.