Inspir, expir
mi-asez mainile ca intr-o rugaciune
pe trupul ultimei cruci .
Dincolo de perdea e drumul si intr-o senzatie
de foame
sculptez o bucata de paine
ramasa din maine.
Nu am la masa decat tacerea
care infuleca niste sentimente
O ciudata stare de mers pe ape ma cuprinde
ultimul pescar poate doarme demult
in coliba de pe deal
Mi-e dor de oameni
as vrea sa-i observ cum devin ingeri
atunci cand iubesc

sub ciresi infloriti.
Mi-e dor de strigatul uscat
al copacului ce plange
Dincolo de perdea e drumul
pe care voi pleca in curand
Inspir, expir,
un trandafir galben
tremura la geamul noptii.