Parca nu mai sunt


Parca nu mai sunt decat un concert
de aduceri aminte
botezat de pleoapa
si totusi gustul acesta de frunze cazute in san
ma-npietreste.
Un pas,doi,eu mergand cu mainile stranse pe ochi
jucand baba-oarba
si voi cu gustul tradarii
colorandu-mi pasii pentru impiedecare.

Am mers pe tarm pana au obosit stancile sa ma numere
in templu n-au intrat decat literele numelui meu
tarziu, cand am obosit am cersit
o farama de trup altcuiva
sub ridicola umbra.
Mult mai tarziu cand inserarea ma condamna sa traiesc
nu am vrut sa vorbesc decat cu mutii
atunci cand nu intelegi ce ti se spune
nu ti-e teama de cuvinte.