luni, 3 decembrie 2012

Paradisul unei nopti


Mi-ai spus atunci ca-n paradis
e loc pentru toti
am fugit repede sa-mi aduc
toate iubirile desperecheate
papusi ce agonizau
cautandu-si haine de gala la Second
De acord mi-am spus
vom fi prieteni acum
si vom recunoaste fiecare papusa de ceara
ce ne-a facut iubiti
cateva secunde in galaxie.
Ce teatru scurt
se lasa cortina si inca nu m-am prefacut
in ce ti-ai dorit.
Paradisul unei nopti
nu poate fi luat de hoti
De acord mi-am spus
vei veni inapoi
Regina ne invita la bal
E SAH MAT
jocul s-a terminat.
Inspir, expir
mi-asez mainile ca intr-o rugaciune
pe trupul ultimei cruci .
Dincolo de perdea e drumul si intr-o senzatie
de foame
sculptez o bucata de paine
ramasa din maine.
Nu am la masa decat tacerea
care infuleca niste sentimente
O ciudata stare de mers pe ape ma cuprinde
ultimul pescar poate doarme demult
in coliba de pe deal
Mi-e dor de oameni
as vrea sa-i observ cum devin ingeri
atunci cand iubesc

sub ciresi infloriti.
Mi-e dor de strigatul uscat
al copacului ce plange
Dincolo de perdea e drumul
pe care voi pleca in curand
Inspir, expir,
un trandafir galben
tremura la geamul noptii.





    Drama de a trebui sa minti



      Atunci cand nu poti sa spui adevarul minti
      si nu mai esti tu
      cu fiecare dedublare de personalitate
      umbli prin sertarul cu sosete vechi
      ale tuturor anotimpurilor
      desperecheate.
      Cand nu mai esti tu
      nici altcineva nu poti deveni
      si te trezesti ca faci reverente
      in stanga si in dreapta
      unor spectatori imaginari
      ai dramei tale.
      Pe bucatile de cuvinte
      smulse dintr-un cub de gheata
      asezi nesfarsite
      linii ferate
      care vin ,care pleaca
      ducandu-te spre Sambata de Sus
      Intre capite de fan ramase pe deal
      nu mai trebuie sa fi perfect.

      Parca nu mai sunt


      Parca nu mai sunt decat un concert
      de aduceri aminte
      botezat de pleoapa
      si totusi gustul acesta de frunze cazute in san
      ma-npietreste.
      Un pas,doi,eu mergand cu mainile stranse pe ochi
      jucand baba-oarba
      si voi cu gustul tradarii
      colorandu-mi pasii pentru impiedecare.

      Am mers pe tarm pana au obosit stancile sa ma numere
      in templu n-au intrat decat literele numelui meu
      tarziu, cand am obosit am cersit
      o farama de trup altcuiva
      sub ridicola umbra.
      Mult mai tarziu cand inserarea ma condamna sa traiesc
      nu am vrut sa vorbesc decat cu mutii
      atunci cand nu intelegi ce ti se spune
      nu ti-e teama de cuvinte.